Cetatea
Alba Iulia
Cetatea ce sta la temelia orasului Alba-Iulia a fost ridicata intre anii 1715-1738, pe timpul stapanirii habsburgice. Constructia acesteia a fost sustinuta de regimul politic de la aceea vreme, datorita faptului ca era considerata foarte importanta in apararea impotriva turcilor dar si in activitatea de consolidare a puterii. Odata terminata, cetatea va deveni cea mai importanta fortificatie a Transilvaniei, meritul fiind al arhitectului militar francez, maresalul Vauban.
Cetatea asa cum se vede azi, a fost construita deasupra altor doua fortificatii romane, mai exact castrul roman al regiunii a XIII-a Gemina si cetatea Balgrad. La momentul demararii lucrarilor in aceea vreme, au participat foarte multe personalitati importante printre care si arhitectul care a intocmit planul fortificatiei colonelul italian Giovanni Visconti Morando. Materialele folosite erau doar din zona, iar munca fizica a fost realizata de aproximativ douazeci de mii de iobagi romani de pe teritoriul intregii Transilvanii, obligati sa realizeze acea munca in mod gratuit. Acestia erau planificati in serii, iar fiecare serie era pusa la munca permanent timp de doua saptamani. Specialisti-constructori au fost folositi la lucrarile speciale de sculptura si in cadrul finisarii bastioanelor, iar acestia erau adusi din Italia. Materialele folosite la constructia zidurilor au fost piatra si caramida, in tehnica fara denivelari, sensibil oblice, pentru a provoca ricosarea ghiulelelor metalice. Totodata a fost eliberat si terenul de care era nevoie, mai exact 140 de ha prin daramarea orasului vechi, oras ce s-a ridicat pe ruinele anticului Apulum, iar mutarea acestor case s-a facut in partea de est a cetatii. Astfel, la finalul lucrarilor cetatea avea in componenta trei sisteme de aparare. Primul, in forma de stea cu 7 colturi, avea 7 bastioane inalte de 12 m, care au primit numele unor laici ai vremii, si totodata dublate de nume de sfinti. A doua linie de aparare era compusa din ravelinile si semilune, ce preluau numele bastioanelor apropiate. Ultima linie era constituita de contragarzi, ce aveau ca scop protectia fetelor bastioanelor dar si a semilunelor.
Accesul in cetate se realiza prin cadrul celor 6 porti pozitionate la distante egale la vest si est. Aceste porti sunt deosebite datorita varietatii decorative prezentate, fiind inspirate din miturile si legendele eroilor antici ctt si din razboaiele austro-turce intr-un stil baroc-habsburgic.
In prezent restaurarea fortificatiei s-a finalizat iar scopul de a-i readuce stralucirea de odinioara a fost atins.
Intrare gratuita
Luni - Duminica 9-23