Construita in 1908 Sala Unirii a fost locul unde  si-a desfasurat activitatea clubul ofiterilor din oras. Initial a avut rolul unui cazinou militar pentru soldatii din armata austro-ungara ce stateau temporar in garnizoana Cetatii Alba-Iulia.

La data de 1 decembrie 1918, in cadrul acestui edificiu, a fost adoptata Declaratia de Unire a Transilvaniei cu Romania, ce ulterior a fost citita celor aproximativ 100.000 de edili locali din toata tara adunati pe platoul de pe Dealul Furcilor, azi cunoscut sub numele de Campul lui Horea. Imediat dupa  actul Unirii, edificiul a fost reamenajat pentru a avea un aspect somptuos, in directa concordanta cu  evenimentul ce l-a adapostit.

Intre anii 1993-1994 au avut loc un nou set de  interventii, astfel deasupra semineelor fiind asezata stema actuala a Romaniei. Sala interioara adaposteste busturile regelui Ferdinand si reginei Maria, creatie apartinand sculptorului Ciobanu Vlad. Totodata, in aceasta perioada au fost refacute si prinse pe peretele de vest al salii, placile in marmura ce contin textele rezolutiei de Unire si Legii pentru Unirea Transilvaniei, Banatului, Crisanei, Satmarului si Maramuresului cu Romania, votata de catre Parlamentul Tarii la data de 29 decembrie 1919. In cadrul salii, se pastreaza drapele si cocarde ce au fost  purtate de participantii la importantul eveniment, mobilier de epoca, cat si volumele cu Documentele Unirii.

Un alt aspect demn de mentionat este ca Sala Unirii a gazduit dineuri si banchetele oficiale date cu ocazia Incoronarii din  15 octombrie 1922, cu ocazia Serbarilor Unirii din data de 20 mai 1929 cat si cu ocazia  dezvelirii Obeliscului lui Horea, Closca si Crisan din data de 14 octombrie  in anul 1937.

In prezent , Sala Unirii reprezinta un obiectiv turistic foarte de important, care din anul 1998 detine si o expozitie etnografica. Pe locul in care initial, in anul 1898 a inceput constructia imobilului, a functionat o ospatarie.